~ n i g h t f r o s t ~

joi, 7 februarie 2008, 00:35:17

Habar n-am

Mă pierd în detalii, mă pierd în decor, mă pierd între cuvinte, iar uneori mă pierd în întunericul unei priviri. Întunericul ca senzaţie vie şi caldă, sau uneori rece, din care izvorăsc culorile şi visele şi ceea ce simţim cu vîrful degetelor atunci când cu ochii închişi ne ţinem respiraţia. Aberez, desigur.
"I love you as certain dark things are to be loved, in secret, between the shadow and the soul." Genul ăsta de întuneric. Pablo Neruda, pentru că pe poeţii români i-am descoperit târziu, după ce am terminat liceul, nu mi-a plăcut niciodată să învăţ sau să citesc literatura din programa şcolară.
(Poate mult prea târziu)
Ironia este că îmi place la nebunie soarele şi lumina, adică radiaţii electromagnetice de diferite lungimi de undă. Dar cel mai mult îmi place cu ochii închişi. Am uitat ce vroiam să spun.